A doua zi a calatoriei noastre pe bicicleta prin capitalele europene de pe malul Dunarii a fost cea mai frumoasa. Am trecut prin doua orase impresionante Kiskunfélegyháza si Kecskemet inainte de a ne minuna de frumusetea capitalei Ungariei. A fost una din zilele acelea in care simti ca mai mult nu se poate, cand simti ca fiecare picatura de sudoare iti este rasplatita inzecit.
Prima zi a calatoriei noastre pe biciclete s-a incheiat la cativa km de Kistelek. Am campat la marginea drumului in spatele unor copaci. Cand am ales locul eram putin timorati, parca voiam sa nu ne vada nimeni. Dimineata, perspectiva ni s-a schimbat putin, m-am gandit cum as reactiona eu cand as vedea 2 biciclisti campati pe marginea drumului.
Fara sa ne grabim, am stans cortul, am mancat ceva, ne-am pregatit bicicletele si am inceput sa pedalam spre Budapesta. Aveam o oarecare emotie gandidu-ma ca o sa ajung in Budapesta, un oras in care imi doream sa ajung. Aceasta dorinta mi-a fost cultivata de mai multi prieteni calatori ce au vizitat Budapesta inainte mea.
Dupa aproximativ o ora ne aflam pe un pod, la intrarea in orasul Kecskemét. In zare, peste linia caselor se inaltau cateva turnuri interesante. Si nu, nu-s turnulete ca acelea de pe casele tiganesti, sunt turnuri ale unor obiective turistice pe care iti doresti sale vizitezi.
Majoritatea cladirilor importante sunt asezate in jurul pietei centrale, cea care iese cel mai mult in evindeta fiind cladirea primariei. Construita intre anii 1893 si 1895 dupa planurile arhitectilor Ödön Lechner si Gyula Pártos in stilul Secesionist, o variatie a stilului Art Nouveau ce incorporeaza elemente ale folk-ului maghiar, cladirea primariei din Kecskemet iese in evidenta datorita intrarii principale placata cu un granit roz.
Pe la ora 14:30 ne-am suit iarasi pe biciclete si am inceput sa pedalam spre Budapesta. Ne-am oprit la fiecare 20 km, in general la cate o benzinarie, sa facem refilul cu apa. In Alsonemedi am facut o pauza mai lunga, eram foarte obositi. Abia acum resimteam cu adevarat noaptea pierduta in tren.
De aici si pana in centrul Budapestei ne-am tarat efectiv. Caldura emanata de asfalt ne topea cu tot cu biciclete. Pe langa toate acestea, peisajul nu era foarte atractiv: intrarea in oras am facut-o printr-o zona industriala. Pata de culoare in tot peisajul asta e reprezentata de mai multe curve, fetite imbracate sumar ce isi ofereau serviciile pe marginea drumului fara sa fie deranjate.
Ne-am cazat la City Hostel Pest, undeva in centrul Budapestei pe malul drept al Dunarii. Am fost cazati intr-o camera cu alti 4 baieti si pentru asta am platit fabuloasa suma de 9.2 E/noapte. Deoarece am fost tolomaci si ne-am uitat prosoapele acasa, a trebuit sa platim cate 5 E pentru a ne achizitiona cate unul.
Pe seara am iesit la o plimbare prin oras. Ne-am oprit sa mancam in mall, a fost primul loc unde puteam sa servim ceva, nu mai aveam rabdare sa caut un restaurant.
Dupa ce am terminat de mancat am iesit la o sedinta foto pe malul Dunarii.
Și pe mine m-a impresionat plăcut Kecskemét, care ascunde multe lucruri frumoase. De exemplu vechea sinagogă (prezentă în fotografiile tale) este acum Casa științei și tehnicii și găzduiește, printre altele, o colecție de 15 replici ale unor statui de Michelangelo.
Ultima imagine m-a impresionat cel mai mult, datorita culorii dar si disntantei acel pod imi creeaza senzatia ca pur simplu pare o iluzie, un miraj al unui pod din cristal.
Despre ce constructie este vorba si care e ralitatea defapt de ce apare asa, pur simplu este ceea ce vedem sau este o mica poveste?
Este unul din podurile peste Dunare din Budapesta. Pare de cristal datorita timpului mare de expunere folosit si a lumini farurilor masinilor.