Echipa: Iordache Ionut Vlad, Darius, Tatal lui Bubu, Costin, Gabi , Bubu, Robert, Oana, Madalina, Danut si Maria

Destinatie: Cabana Muntele Rosu, Vf. Ciucas, Coltul Muntelui Rosu

Traseu:

• Bucuresti – Cheia – Cabana Muntele Rosu – Masina
• Cabana Muntele Rosu – Coltul Muntelui Rosu – dunga galbena aproximativ 15 min
• Bubu, Tatal lui Bubu, Gabi, Robert, Oana, Darius au fost pe Vf Ciucas 1954 m – traseu triunghi rosu+ dunga rosie , coborare dunga galbena ~ 7 ore
• Campare poiana de sub refugiul Stana lui Cojocaru
• Coltul Muntelui Rosu – Cabana Muntele Rosu – Cheia – Bucuresti

Sambata, 22 mai 2009

Dimineata la ora 07:00 m-am intalnit cu Darius la Piata Victoriei. Am mers doar 2 oameni in masina deoarece Ioana, Mati si Patricia n-au venit: Ioana nu s-a trezit, Patricia si Mati s-au razgandit cu cateva ore inainte.
La cabana Muntele Rosu am ajuns in jur de ora 9:15. Cum ceilalti se anuntau ca fiind la peste 45 minute in spatele nostru si cum ploaia nu incepuse, am hotarat sa mergem sa cautam locatia exacta a Coltului Muntelui Rosu. Am pornit pe poteca ce duce la cabana Ciucas marcata cu dunga galbena, asa cum spune Walter Kargel in Trasee alpine in carpati sau Mihnea Stan si Andrei Varlan in topo-ghidul Trasee alpine in Ciucas, ghid disponibil online aici. Pe poteca am gasit un mare melc alb. L-am privit, l-am tras in doua poze si apoi am plecat mai departe. Cum tot ce stiam despre stanca e ca se afla „La 10-15 min. de Cabana Muntele Rosu spre Cabana Ciucas (banda galbena).” si ca este in padure, cum am zarit o mica stanca in padure am incercat sa urcam spre ea. Si am urcat, vreo 10 minute, un pieptis abrupt fara sa gasim nici o stanca. Aflati in varful muntelui(dealului), am incercat sa reperam coltul. Tot ce am gasit au fost cateva stanci de maxim 4-5 m. Cand a inceput sa picure am inceput sa coboram spre poteca. Din intamplare am ajuns la refugiul Stana lui Cojocaru si spre norocul nostru am putut sa ne adapostim in holul de la intrare de furtuna ce tocmai a inceput. Pana s-a terminat furtuna am primit un telefon de la Bubu prin care eram instiintati ca a doua masina a venit. Dupa ce se domoleste ploaia coboram la ei.
Cum ploaia se inteteste ne inghesuim toti 6, eu , Darius, Gabi, Costin, Oana si Robert in Sandero lui Darius si jucam carti. Dupa inca vreo ora apare si ultima masina cu Tatal lui Bubu, Bubu, Danut, Maria si Madalina. Maria ne-a pregatit o surpriza si ne-a adus o prajitura musuroi de cartita, pe care am mancat-o in ploaie.
Ne hotaram mai greu si plecam spre varful Ciucas. Dupa vreo 10 minute ploaia se opreste, ca dupa alte 20 sa inceapa potopul. Hotarasc ca nu pot sa ajung in situatia data(pelerina de ploaie era acasa, bocancii la fel) pana pe varful Ciucas si ma intorc. In drum spre masina ploaia devine extrem de puternica. Deja geaca mea ajunsese din protector impotriva ploii un sac plin cu apa.
Nu apuc sa ma schimb ca il vad si pe Costin ca se intoarce. Ma schimb si apoi il invit la Darius in masina sa mancam impreuna.
Dupa ce mancam avem norocul si ploaia se opreste. Cum nu aveam altceva mai bun de facut, ne luam echipamentul si plecam in cautarea locului de cocot. Cand m-am intors cu Darius de la refugiul Stana lui Cojocaru am intalnit 3 tipi care urcau. I-a intrebat pe ei unde este Coltul Muntelui Rosu si ne-au spus ca este la 5 -10 minute de refugiu pe partea stanga a drumului, cum urci. Cu aceste indicatii in gand am plecat, dinou, pe poteca marcata cu dunga galbena. Si-am tot mers pana aprope de intersectia cu paraul Berii. Abia la intoarcere zaresc printre frunze un varf de stanca. Coltul Muntelui Rosu era la 10 pasi de poiana de sub refugiul Stana lui Cojocaru. Ajunsi la locul faptei inspectam zona de catarare. Peretele nordic era surplombant si ud. Peretele sudic era mult mai uscat si mai accesibil pentru noi.
Mare problema: nu avem decat o singura bucla echipata. Noroc ca avem 7 carabiniere. Restul echipamentului era la Bubu in masina. Ma hotarasc, totusi, sa urc eu cap de coarda utilizand carabe in loc de bucle echipate.
Pornesc la „drum” pe traseul „Fisurile Paralele” de gradul IV. Urc pana ajung la primul piton. Scot bucla echipata si o agat in piton. Urc pana ajung in dreptul pitonului. Scot o carabiniera , trec coarda prin ea si apoi o agat de piton. Scot bucla si urc mai departe. Tot asa pana am ajuns in varful stancii. Aici sunt placut surprins de faptul ca topul este nou. Scot un aneau si ma ancorez, trec coarda pe dupa top si apoi Costin ma coboara in rapel. Pana sa inceapa ploaia mai urcam fiecare cate 2 manse.
Dupa ce ploaia a reinceput, ne strangem repede echipamentul si coboram la masini. Nu trece mult timp si apar si cei care au urcat spre varf.
Tatal lui Bubu decide ca excursia lui s-a incheiat si pleaca acasa. Noi ne luam bagajele si mergem sa punem cortul, bineinteles in poiana de sub refugiul Stana lui Cojocaru. Mancam rapid apoi merg sa le arat si celorlalti locul unde se afla stanca. Ne intoarcem de la stanca si ma apuc sa aprind focul. A durat ceva timp pana am reusit sa il „stabilizez”. M-am bagat in cort sa imi sun prietena si imediat am adormit.

Duminica, 23 mai 2009

Duminica dimineata ne trezim la ora 8 mangaiati de razele soarelui. Mancam rapid si hai la stanca. Ma ofer sa fiu dinou cap de coarda pe traseul „Fisurile Paralele”. Urc pana la primul piton si agat bucla. Ridic piciorul stang pe o priza mare. Verific prizele de maini si pe cea de picior. Cand mut greutatea pe piciorul stang pentru a repozitiona si piciorul drept, o bucata foarte mare de stanca (cam de dimensiunea unei mingi de fotbal) se desprinde de sub piciorul meu stang si imi cade pe tibia piciorului drept trecand mai apoi aprope de picioarele lui Costin. Rapus de durere cobor si iau o mica pauza, dupa care revin si pun dinou manse peste top, de data asta am utilizat 2 aneauri si 2 carabe ca sa nu mai frecam coarda de stanca.

Bubu incearca sa urce cap de coarda pe traseul Fisura Intrerupta de gradul IV + dar cu pasaje de catarare artificiala(te ti de pitoane si bucle). Deoarece noi am evitat catararea artificiala gradul traseului creste.

In jurul orei 15:00 am terminat cu escalada si ne-am intors la corturi. Aici am observat ca am fost pradati de hoti. Cainii au fruat mancarea lui Darius si a lui Gabi.

In drum spre casa ne-a prins o furtuna puternica.

Coltul Muntelui Rosu

Acces: Pe drumul ce leaga Cabana Muntele Rosu(1280 m) si Cabana Ciucas(1595 m) marcat cu dunga galbena se merge aproximativ 10-15 min. Ajuns in poiana de sub refugiul Stana lui Cojocaru, de la ultimul bolovan de pe marginea stanga a poienii, numar 2 copaci dupa care faceti stanga in padure. La 100 m mai jos se afla Coltul Muntelui Rosu.

Descriere:

Primul loc de catarare deschis si echipat de Andrei Varlan
in Ciucas incepand din 1972, cu Liviu Radulescu, Liviu
Omat, Marian Toma, Gigi Butu, s.a. Este un loc ideal de
scoala si antrenament de alpinism, circa 10 pasaje
pitonate permitand efectuarea de diverse procedee
tehnice, de la escalada la catarare artificiala. Traseele
converg catre platforma de regrupare de la copacul de
deasupra „Tavanului”.
Pana in 1977 se cobora printr-un rapel de 40m pe acest
copac, pe urma s-a descoperit posibilitatea de a cobori
liber printr-o traversare descendenta spre stanga a fetei
nordice. Multi incepatori si-au facut aici primii pasi pe
stanca – nu intotdeauna urmati de alte ascensiuni.

Fata sudica (15-20m – foto de Andrei Varlan) are 7
manse, iar fata nordica (25-35m) 3 manse in diverse
grade de dificultate si modalitati de escalada.

din topo-ghidul : Trasee Alpine in Ciucas de de Mihnea Stan si Andrei Varlan.

Foto:

Poze: Iordache Ionut Vlad – Samsung S8000, Darius -NIKON D80, Costin – Sony DSC-H2

Toate Pozele: picasa

Ciucas: aici si aici