Brana Caprelor, un traseu spectaculos in Bucegi

Traseu:: Bucuresti-Busteni: personal 3001(timp pe bilet ~4ore – timp real 4 ore); Busteni-Caminul Alpin; Caminul Alpin – Malaiesti, Marcaj: triunghi rosu (timp pe marcaj 6 ore – noi am facut 5 ore); Malaiesti – Brana caprelor – Vf Omu: Dunga Albastra si Triunghi Albastru (3-4 ore – 3 ore); Vf. Omu – Valea Cerbului – Busteni: Dunga Galbena (3-4 ore – 3ore); Busteni – Bucuresti: accelerat (timp pe bilet 2,5 ore – timp real o vesnicie)

Echipa:

Eu: Iordache Ionut Vlad;
Iordache Ionut Vlad
Schumi: Schmidt Alexandru;
Schumi

pe larg:

Sambata, 29 august 2008:

Dimineata la ora 5:00 eu nu aveam rucsacul facut. Am dormit doar 2 ore. Imi fac rapid rucsacul, la 5:20 plec cu tata spre gara. La gara ajungem repede. Il sun pe Schumi si aflu ca el intarzie 10 min. Ma duc spre casa de bilete, comand 2 bilete, dar cand sa platesc imi dau seama ca mi-am uitat banii acasa. Dau telefoane si il rog pe tata sa mai faca o tura sa-mi aduca si mie banii. Pana la 6 si 13 minute apare dinou tata, apare si Schumi , cumparam si bilete , ne suim in tren.

Cum la clasa a 2-a nu am gasit locuri care sa ne satisfaca, am ajuns la clasa I. Dupa vreo 40 minute apre si nasu’, ne cere biletele si ne trimite la clasa a 2-a. Cum la clasa a 2-a mai toate locurile erau ocupate ne-am decis sa avem o a doua discutie cu nasu’. Ii dam 5 lei si ne lasa sa stam sa dormim si noi la Clasa I, ca doar era liber aproape tot vagonul.

Trenul ajunge in Busteni aproape la ora 10:00 exact cum scria si pe bilet. Coboram facem ultimele cumparaturi si pornim la drum. Nu nimerim noi din prima traseul pana la caminul alpin, dar primim indrumari si ajungem.

De aici incepe traseul marcat cu triunghi rosu. Hotaram ca primul popas sa fie in Poiana Costilei. Pana acolo depasim cateva grupuri de turisti care, evident, stiau drumul spre Caminul Alpin. Pe drum intalnim si 3 salvamonti glumeti, care erau la masa. Ii salutam, ne saluta si apoi ne intreaba: „Mai e mult pana la Padina?”. Ne amuzam si plecam mai departe.

O data ajunsi in Poiana Costila ne oprim sa mancam si ne punem tricourile la uscat. Masa dureaza aproximativ o jumatate de ora. Mai departe intram intr-o portiune de traseu prost marcata(sau nemarcata) si intalnim un grup de 4 baieti care credeau ca s-au ratacit. Ii luam cu noi pana in Poiana Pichetul Rosu deoarece ei vroiau sa coboare la Cabana Poiana Izvoarelor. In poiana ne reintalnim cu 2 fete pe care le-am mai vazut in Gara de Nord, in tren, si in Busteni. Acum era a 4-a oara cand drumurile noastre se intersectau in aceeasi zi. Salutam cele 2 grupuri si plecam mai departe. Pe traseu ne oprim de mai multe ori sa mancam Zmeura, sa facem poze.

Ajungem „La Prepeleac” si facem poze. Ne odihnim 5 minute si plecam spre cabana Malaiesti, unde ajungem la ora 16:00 fix la 5 ore dupa primul pas facut pe traseu. Suntem multumiti de cum am mers pana acum.

La cabana le revad pe Stefania si Georgiana, doua prietene vechi din scoala de ghizi. Ne interesam de un loc din care sa luam apa si aflam ca sursele de apa din apropiere au secat de 3 zile. Nu avem de ales si le insotim pe fete in coborarea lor spre Rasnov. Dupa doua ore drumurile noastre se despart. Ele o iau in stanga spre Rasnov noi in dreapta, pe drumul la cab. Diham, spre sursa de apa. Ajungem la izvor(rau), luam apa, ne spalam si ne odihnim. Apoi plecam dinou spre Malaiesti. De la rascrucea de drumuri trebuie sa urmam traseul marcat cu banda albastra pana la Malaiesti, 2 ore conform marcajului, acelasi pe care am coborat. La ora 20:00 suntem iarasi langa cabana Malaiesti. Am facut urcarea in numai o ora :d.

Punem cortul, apoi mergem sa mancam o ciorba la Cabana. Eu imi iau si o cana de cafea pentru a doua zi. Ne intoarcem la cort mai infulecam ceva, apoi gustam deliciosul gem de nuci pe care Schumi il are la el.Ne culcam numai dupa ce mai admiram inca odata splendoarea locului.

Duminica, 30 august 2009

Ne trezim la ora 9:00, strangem catrafusele, eu ma joc cu magarii. La ora 10:15 minute plecam pe traseul marcat cu banda albastra. Dupa putin timp parasim banda albastra si faccem stanga pe traseul marcat cu cruce albastra. La inceputul urcarii pe Brana Caprelor ne oprim sa mancam. Vremea este schimbatoare. 2 minute soare apoi 10 minute intr-un val de ceata. Mancam si pornim pe traseu. Brana Caprelor este, cu siguranta, cel mai frumos traseu din Bucegi pe care am fost vreodata. In scurtele perioade dintre 2 valuri de ceata admiram peisajul superb . Ajungem pe Bucsoiul Mare(2492 m) unde facem o mica sedinta foto. Pe varful Omu(2507 m) ajungem al 13:15 minute la fix 3 ore dupa ce am parasit Cabana Malaiesti.

Bem un ceai, dam cateva telefoane sa uram cunoscutilor „La multi Ani”. Eu ma joc cu aparatul lui Scumi si fac poze tuturor floricelelor si buruienilor pe care le gasesc. La ora 14:00 ne hotaram ca ar fi bine sa o luam din loc, deoarece nori negri se formau deasupra noastra. Facem proasta alegere: „Valea Cerbului” ca traseu de coborare pana in Busteni. Cele 3 ore si jumatate pana in busteni ni s-au parut o vesnicie. Pe traseu numai ceata, padure si ploaie in ultimele 2 ore. Teoria relativitatii a lui Einstein parea a se adeveri inca o data. Cand traseul a fost superb cele 3 ore petrecute intre Malaiesti si varful Omu pe Braul Caprelor au parut o clipa. Pe Valea Cerbului cele 3 ore si jumatate au parut o vesnicie. Eu propun doua variante alternative pentru denumirea „Valea Cerbului”: „Valea Plictiselii” sau „Valea celui mai plictisit dintre Cerbi”.

In Busteni cumparam bilete, mancam o fasole in bol de paine, ne plictisim pana vine trenul, ne plictisim pana pleaca trenul. In tren, in compartimentul nostru, mai erau 3 persoane, sociabile dar plictisite ca si noi. Discutam despre nuci seminte si alune si efectul lor asupra potentei.