Un arhitect – Decebal Dobrica

Un arhitect

de Decebal Dobrica

 

poezie, un arhitect, decebal dobrica
poezie, un arhitect, decebal dobrica

Credeam că sunt arhitectul
drumurilor mele
fără ținte,
erai doar una din țintele mele
fără drumuri,
fără căi de acces,
aruncam cu idei tâmpite
înspre tine,
se așterneau în fața ta
precum fulgi de zăpadă pe solul cald,
lângă pereții tăi fierbinți…

inima mea tânără bate obosită,
buzele tale umede se usucă pe buze…
mâinile tale nu mai sunt libere,
sânul stâng e mai lăsat…
sunt liber să aleg,
liber să mă pierd…

 

Pentru mai multe poezii scrise de Decebal, puteti vizita blogul Zgarieturi de dor 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *