Transalpina pe bicicleta

Vedere spre Ranca de pe Transalpina
Vedere spre Ranca de pe Transalpina
Vedere spre Ranca de pe Transalpina

Dintre cele trei sosele importante ce traveseaza muntii Romaniei, Transalpina am lasat-o ultima fiindca era cea mai lunga si cea mai dificila. Transfagarasanul l-am facut in echipa de 7, TransBucegiul l-am facut singur, iar Transalpina am parcurs-o impreuna cu Adi.

Traseul acesta as fi vrut sa-l parcurgem venind din Sibiu, dar cum nu exista trenuri care sa ajunga sambata dimineata in Sibiu, am hotarat ca Sibiul sa fie punctul final al traseului nostru. Si ca sa fie si mai frumos si mai dificil, am ales ca punct de plecare orasul Curtea de Arges.

Poza de grup @Baile Govora
Poza de grup @Baile Govora

Ziua 1: pe bicicleta pana la Ranca

Prin urmare, sabata dimineata la ora 8:00 eram in Gara de Nord si cumparam bilete pentru trenul Regiotrans R 14071 spre Curtea de Arges. Casiera ne spune ca poate sa ne dea bilete cu tot cu biciclete doar pana in Bascov. De acolo se face tansbordare cu microbuzul catre Curtea de Arges si nu se stie daca avem loc cu tot cu biciclete. Spunem „asta e, mai adaugam 30 km traseului nostru” si mergem la peron sa ne urcam in tren.

Ne urcam in tren, mai dormim, ne mai trezim sa ne uitam daca mai avem biciclete, ne culcam la loc. La Golesti trebuie sa schimbam trenul caci cel in care suntem acum merge la Campulung. Dupa Pitesti apare „nasul”, ii aratam biletele si il intrebam ce facem la Bascov. Ne spune ca nu suntem decat noi 2, o pustoaica si o batranica, deci are loc si pentru biciclete. Si acum, surpriza! Suntem in trenul Regiotrans si primim o oferta demna de un „nas” CFR: putem sa luam biletele pentru Curtea de Arges platind doar 10 lei pentru noi doi si biciclete cu conditia sa nu cerem chitanta. Acceptam oferta, ne urcam in microbuz si in jumatate de ora suntem in Curtea de Arges.

Din Curtea de Arges si pana in Ramnicu Valcea am avut parte de un mic preview pentru ceea ce va urma: 2 catarari de 3-4 km lungime la peste 30 grade. Asa, de incalzire.

Ne-am oprit pe barajul construit pe Olt in prima pauza, dar am fost izgoniti de un pandar sub pretextul ca nu avem voie sa facem poze. Cum pauza nu trebuia sa fie lunga si cum nu voiam sa ne enervam, am plecat rapid.

Bicicleta Calatoare si Oltul
Bicicleta Calatoare si Oltul

La fel de rapid am ajus la Baile Govora, statiune care ne-a impresionat placut. Am oprit putin la intrarea intr-un parc unde am vazut palmieri, o fanta arteziana, niste cascade si multe flori. Am facut cateva poze si am plecat mai departe. Daca am fi stiut ce urcare ne astepata la iesire din Baile Govora, am fi ramas mai mult in parculet. Pe finalul catararii am avut un moment de slabiciune si am fost nevoit sa trag dreapta la umbra unui pom. Dupa pauza de 5 minute eram dinou bun de drum si am plecat in urmarirea lui Adi. El ma astepta la intrarea in Muzeul Trovantilor de la Costesti.

 

Pauza de masa am facut-o in Horezu la Hanul Horezu. Aici am mancat foarte bine cu doar 11 lei. Meniul zilei continea ciorba de vacuta si piept de porc la gratar cu cartofi prajiti si salata.

Dupa o scurta trecere prin centrul vechi al Horezului (exagerez cand spun centrul vechi), am urmat drumul catre Vaideeni. Acesta a fost de departe cel mai prost drum pe care am mers in toata tura. Plin de gropi si chiar cu portiuni fara asfalt. Partea ciudata este ca, odata cu intrarea in judetul Gorj, acelasi drum s-a transformat intr-o sosea impecabila. Pana la intrarea in Novaci am avut parte de un drum valonat (valurit spune Adi ca ar fi termenul corect in limba romana) ce trece prin Polovragi si Baia de fier, drum pe care l-am parcurs cu foarte multa placere deoarece soarele nu ne mai ardea cu aceiasi putere.

Apusul pe Transalpina
Apusul pe Transalpina

Din Novaci am inceput urcarea pe Transalpina. Nu am mers mult impreuna cu Adi pentru ca eu m-am oprit la halpanit de mure. Am gasit un tufis urias la iesirea din oras si nu m-am putut abtine. Tufisul minunat se afla aici.

Urcarea pana la Ranca a fost dura, chiar demoralizatoare pe alocuri. Simteam ca nu mai am energie, ritmul cardiac o lua razna pe pantele mai abrupte. Simteam ca ma sufoc si din aceasta cauza am fost obligat sa fac multe opriri. Nu o data mi-a trecut prin cap sa cedez si sa rog unul din soferii cu masini mai mari sa ma ia si pe mine.

Mureee
Mureee

 

Cu greu, in jurul orei 23:00 am ajuns in varful ultimului deal inainte de Ranca. Aici batea vantul tare iar temperatura era cu cel putin 10 grade mai scazuta fata de Novaci. O coborare abrupta pe timp de noapte era tot ceea ce mai statea intre noi si mancare. Aveam o singura dorinta: sa mananc o portie mare de ceva cald. Da, in mijlocul verii mi-as fi dorit o supa fierbinte.

Dupa masa a trebuit sa traversam toata Ranca pentru a ajunge la Pensiunea Roua, locul nostru de cazare pentru prima seara pe Transalpina.

Curtea de Arges – Horezu – Ranca pe bicicleta

Traseul aproximativ pe bikemap: http://www.bikemap.net/ro/route/2736723-curtea-de-arges-ranca/, din Baile Govora am mers catre Pietrari si de acolo am continuat pe DN 67 catre Horezu
Km parcursi in ziua 1: 155 
Diferenta pozitiva de nivel: peste 2800 m conform Google Earth
Timp efectiv de pedalat: 8 ore si 10 minute
Viteza medie: ~ 18.5 km/h
Viteza maxima: 62.8 km/h
Costuri de persoana: 26 lei transport, 30 lei cazare, 70 lei mancare si lichide

Ranca
Ranca

Ziua 2, Ranca – Transalpina – Jina – Sibiu pe bicicleta

Urcare pe Transalpina spre varful Papusa
Urcare pe Transalpina spre varful Papusa

Dumnica dimineata la ora 8 Adi tragea de mine sa ma trezesc. Asa as mai fi vrut sa dorm vreo 2 zile inainte sa ma pun iarasi la pedalat peste munti. Ne-am strans bagajele, am mers sa luam micul dejun la cel mai apropiat restaurant si la 9:10 eram iarasi buni de drum.

Ranca
Ranca

Din 2 pedale se termina platul si incepe urcarea spre Varful Papusa (2069 m), iar apoi catre Varful Urdele (2228 m). In stanga, Varful Mohoru (2337 m) ne priveste cu capul in nori. Ma uitam la el ca la un bunic care sta langa mine si imi sopteste ca mai am putin.  Langa el si Varful Ierzer (2157 m) bea o cafea si ne incurajaza de la masa lui.

Urmeaza o coborare virajata unde depasesc 2 motociclisti. Aceasta depasire m-a facut sa ma simt bine, cumva ma simteam bun. Dar coborarea nu tine mult si imediat incepem sa urcam catre Varful Muntiru (2157 m). In varful catararii, Adi s-a oprit sa se bronzeze si sa ma astepte. Lui nu-i plac pauzele prea dese pe care le iau eu ca sa fotografiez fiecare peisaj. De sus, in partea dreapta se vede Iezerul Muntinului, iar in partea stanga putem sa observam mai multe varfuri inalte din Parang.

Iezerul Muntinului
Iezerul Muntinului
pauza de plaja
pauza de plaja

De aici urmeaza cea mai distractiva parte: coborarea abrupta spre Obarsia Lotrului. Pe aceasta portiune am prins de 2 ori viteze mai mari de 70 km/h, dar cea maxima a fost de 75.9 km/h, record personal absolut.

La Obarsia Lotrului ne-am oprit incercand sa mai reparam putin la schimbatorul meu de foi. Pentru moment am reparat problema si ne punem iar la pedalat pe Transalpina. De aici drumul devine granita despartitoare intre Muntii Lotrului (pe dreapta) si Muntii Sureanu (pe stanga).

Cu coarnele-n nori
Cu coarnele-n nori

Dupa o noua urcare lunga, schimbatorul meu de foi cedeaza complet si nu mai vrea sa ramana agatat de fir. Ma vad nevoit sa tai lantul, sa scot schimbatorul si apoi sa montez lantul inapoi. Aceasta manevra am facut-o aici pentru prima data in viata si n-am facut-o corect din prima. Am mesterit ce-am mesterit si, cu chiu cu vai, lantul meu era inapoi pe bicicleta. Fara schimbator, de aici si pana in Sibiu a trebuit sa ma opresc la fiecare modificare majora a panete sa mut manual lantul pe foaia mare – pentru coborari sau pe foaia mica –  pentru catarari. Pana sa termin eu de mesterit a inceput si ploaia, prin urmare am dat bice pana la Cabana Oasa fara sa mai admir lacul.

Aproape 2 ore am fost blocati la cabana din cauza ploilor torentiale. Cand ziceam ca se opreste una, imediat venea alt nor si aducea una si mai puternica. La un moment dat, ne-am luat inima in dinti si am inceput sa pedalam la vale. Dupa 10 km am observat ca ne aflam cumva la locul de intalnire al norilor, caci doar acolo ploua. Aici era uscat si nici semne ca ar fi plouat nu am gasit.

Barajul Tau
Barajul Tau

Ne-am mai oprit pe barajul Lacului de acumlare Tau sa admiram peisajul si sa facem 2 fotografii si apoi i-am dat iarasi tare la vale pentru ca stiam ca ne asteapta ultimul hop major al zilei, urcarea de la Jina: 5 km cu panta medie 13%, panta maxima 42%, diferenta totala de nivel ~ 600 m.

Pe aceasta catarare eu am mai urcasem cu trei saptamani inainte, dar atunci nu fusesem atat de obosit. Adi stia foarte multe despre ea din povestile mele, ii facusem mare pofta cand i-am povestit cat de dificila era. Si a inceput. Dupa prima portiune am ramas in urma deoarece am ales sa fac o pauza de 10 secunde la fiecare km. Asa am facut dupa primul km, asa am facut si dupa al doilea si al 3-lea. Al 4-lea se termina cumva in apropierea unui izvor frumos aranjat, pictat foarte naiv cu motive bisericesti (poate bibilece, habar nu am). M-am oprit, mi-am saturat setea si mi-am refacut si rezervele de apa. Ma sui pe bicicleta si incep sa pedalez. Inainte cam 100 de metri si brusc ma opresc. Muschii refuza sa reactioneze. Ma opresc 10 secunde sa incerc sa-mi dau seama ce se intampla. Ma intind, incerc sa ma relaxez putin. Incalec iar saua si incep sa imping cu toate puterile in pedala avand in cap un singur scop: fara pushbike. Si am reusit!

La intrarea in Jina ma asteapta o inghetata, un suc si peisaje incredibile. Ma simt atat de bine incat as cobori si as mai urca o data. Noroc ca de la intentii la fapte sunt niste pasi mari. Mancam inghetata, bem sucul si povestim 20 de minute cu proprietarul barului. As mai fi stat putin in balansoar, dar este ora la care barul se inchide.

Calul nebun care mananca nisip
Calul nebun care mananca nisip

Pana in Sibiu mai avem 45 km, dar asta e ultima certitudine pe care o avem. Trenul de la 17:45 cu care voiam sa ne intoarcem in Bucuresti tocmai parasise Sibiul. Ca optiuni mai aveam 2 autocare care pleaca unul la 22:00 si unul la 23:00, dar si un tren in jurul orei 23:00.

Ultima pauza inainte de Sibiu
Ultima pauza inainte de Sibiu

In Sibiu am ajuns putin dupa ora 20:00 si hotaram sa rezolvam mai intai cu transportul si apoi sa ne potolim foamea. Mergem mai intai in autogara sa vedem care-i treaba cu autocarele, pentru ca sunt mai avantajoase ca trenurile si din punct de vedere finaciar si, mai ales, din punct de vedere timp, 5 vs 8 ore. In autogara nimeni nu stie nimic, prin urmare sunam la dispecerat. In primul autocar nu mai sunt locuri, iar pentru al doilea nu raspunde nimeni. Ne intoarcem in gara si ne hotaram sa mergem cu tenul. Surpriza, nici la tren nu mai sunt locuri. Nu avem de ales altceva decat sa luam trenul care pleaca la 3:10 spre Brasov. Acesta parcurge distanta de 149 km in 4 ore si 11 minute. Daca am mai fi avut energie, sigur il depaseam pe biciclete.

Ranca – Sibiu cu bicicleta

Traseul aproximativ pe bikemap: http://www.bikemap.net/ro/route/2736736-ranca-sibiu/
Km parcursi in ziua 2: 160 
Diferenta pozitiva de nivel: peste 2500 m conform Google Earth
Timp efectiv de pedalat: 8 ore
Viteza medie: 20 km/h
Viteza maxima: 75.8 km/h
Costuri de persoana: 26.5 + 30 lei transport,  70 lei mancare si lichide

Comments

  1. eu

    Ce inseamna 26.5 + 30 transport ?

  2. Iulia

    Buna,

    Doresc sa aflu daca accepti advertoriale pe site.
    Daca da, atunci te rog sa imi trimiti o oferta pe email.

    Multumesc,
    Iulia Deaconu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *