Raport de cursa: Duatlhlon la #winterTri

Cea mai buna fotografie de la #WinterTri 2016 © Radu Cristi
Cea mai buna fotografie de la #WinterTri 2016 © Radu Cristi

Weekendul trecut Acum 3 weekenduri, sambata, pe 20 februarie, am participat la primul concurs din 2016. #WinterTri 2016, caci asta a fost denumirea oficiala a competitiei, a avut loc in cadrul Complexului Olimpic Sidney 2000 de la Izvorani. Deoarece inca stau foarte prost cu inotul, eu am luat startul la duathlon individual, concurs ce presupune parcurgerea a trei probe din doua discipline: alergare 5.5 km, bicicleta 12 km, alergare 4.5 km.

M-am inscris la acest concurs inca din decembrie 2015, fapt atipic pentru mine. De obicei astept pana in ultima secunda inaintea inchiderii inscrierilor si abia atunci imi rezerv un loc. Am ales ca de aceasta data sa procedez altfel pentru ca voiam o motivatie suplimentara sa incep antrenamentele, sa scap mai rapid de burtile adunate peste iarna.

Dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am ajuns sa alerg la concurs fara a fi intr-o forma foarte buna, obosit si cu multe kilograme in plus. De sarbatori am acumulat destule rezerve, primele alergari le-am facut abia la sfarsitul lui ianuarie, vreme de bicicleta nu prea a fost. A trebuit sa ma multumesc cu febra musculara aparuta dupa fiecare tura de parc.

Cu doua saptamani inainte de concurs, lucrurile pareau sa se mai aseze, ma apropiam de 5 min/km la alergat si reusisem sa parcurg o tura de aproape 50 km cu bicicleta avand o viteza medie pe la 30 km/h. Asta mi-a dat un usor avant sa trec la facut prostii. Prin urmare, in weekendul premergator concursului, am hotarat sa profit de vremea buna si sa merg la o tura de revunoastere a traseului de bicicleta si, in acelasi timp, sa parcurg prima tura de peste 100 km din 2016. Asta, împreună cu o alergare usoara luni si doua ore de baschet marti, m-au pus in situatia de a ma misca robotic miercuri si joi din cauza febrei musculare si a durerilor de articulatii. Noroc ca vineri m-am simtit mai bine si cu putin diclofenac puteam sa ma misc decent.

Bicicleta Calatoare in zona de tranzitie
Bicicleta Calatoare in zona de tranzitie

Sambata dimineata il asteptam pe Alex sa vina sa ma ia si sa mergem impreuna la Izvorani. Stabilisem ca la ora 9:00 sa ne intalnim la piata Lahovari. La 9 fara 10 ma suna ca a ajuns. Termin rapid de strans lucrurile, ma incalt si cobor. La iesirea din lift imi dau seama ca am uitat de casca. Ma intorc si o iau. Alex ma vede alergand cu casca in mana si in loc de salut ma intampina cu: “Nu-i asa ca mai ai o casca acasa?”.
Cum raspunsul meu a fost negativ, a trebuit sa facem un detur pana in Pantelimon la Alex acasa. Dupa ce si-a luat casca, am fost intr-o cursa contra cronometru pana la Izvorani. Accesul in zona de tranzitie era permis pana la ora 10:00, iar noi la 9:50 parcam la 2 km de Centrul Olimpic Roman „Sydney 2000”. Noroc ca ne-au lasat sa stam pana la 10:15, astfel eu am putut sa-mi reglez bicicleta, dar chiar si asa frana spate atingea usor discul. Asta e, nu mai aveam ce sa fac.

Deoarece au fost peste 600 participanti, startul s-a dat in 4 valuri. Primele 3 starturi au fost pentru concursul de triathlon individual. Eu am luat startul la 12:45, in al 4-lea val, impreuna cu ceilalti concurenti la duathlon individual, triathlon stafeta si duathlon stafeta. Fata de alte concursuri la care am participat, de aceasta data am incercat o strategie diferita, nu m-am mai inghesuit sa plec din fata plutonului ci am plecat din coada acestuia. Am ales sa fac asta pentru a evita situatia in care ma las purtat de val si imi consum enenergia incercand sa tin ritmul cu cei mai rapizi concurenti.

Ultimul la start, aveam fes portocaliu
Ultimul la start, aveam fes portocaliu

Strategia mea s-a dovedit a nu fi prea inteleapta deoarece mi-a fost greu sa d depasesc concurentii mai lenti. Acestia alergau intr-un ritm foarte lejer si rasfirati pe toata latimea traseului. Cu greu si cu multe riscuri, dupa vreo 2 km am rusit sa ajung undeva pe la jumatatea plutonului. Pentru a depasi mai usor concurentii, am decis sa alerg pe margini, prin sleaurile lasate de rotile unui tractor. Totul mergea bine, depaseam concurenti constant si castigam locuri, dar in acelasi timp simteam chemarea naturii. Pe la km 4 deja pierdeam ritmul din cauza durerilor. Am decis sa iau o pauza scurta si sa dau curs chemarii, chiar daca asta a insemnat sa ma las depasit de un grup numeros alaturi de care alergam de ceva vreme. Am pierdut vreo 30 de secunde, cel putin asa zice ceasul ca timp efectiv de stationare.
Primii 5.5 km de alergat i-am terminat in aproximativ 26 minute, ceea ce insemna ca stau mai bine decat mi-am propus. Voiam o medie de 5 minute per km pentru ca stiam ca asrfel imi va ramane suflu pentru bicicleta si pentru a doua alergare.

Am terminat prima proba de alergare © Radu Cristi
Am terminat prima proba de alergare © Radu Cristi

Proba bicicletei am inceput-o greoi, picioarele inca imi erau setate pe modul alergare. Imediat ce am intrat in ritmul pe care il doream, aproximativ 32 kmph, am luat o pozitie mai  aerodinamica si incercam sa mentin viteza conservand energie in acelasi timp. Imediat ne-am format un grup micut si functional. Faceam cu schimbul la trena si parea ca ritmul ne convine tuturor. Totul s-a stricat inainte de portiunea de drum cu gropi deoarece acolo am fost nevoit sa franez puternic  pentru a evita un catelus. Noroc ca cei din spate au fost atenti evitand astfel o cazatura in grup.

Pe portiunea cu gropi simteam ca ceva nu funcționează  in parametrii optimi. Desi apasam cu forta in pedale, acceleram greu. Dintr-o data incep sa aud si frana spate cu scartaie constant. Mi-am spus ca trebuie sa trag mai tare, daca ma opresc sa reglez roata, nu voi avea teren unde sa recuperez.

Pe bicicleta la #WinterTri 2016 © Events Photographer
Pe bicicleta la #WinterTri 2016 © Events Photographer

O data la cateva minute ma depaseau cate unul sau doi ciclisti in viteza. Unii treceau atat de repede incat nu reuseam sa le prind trena macar pentru cativa metri. Nu m-am panicat, mi-am dat seama rapid ca erau participanti in probele de stafeta.
Am terminat proba bicicletei cu o viteza medie de aproximativ 27.5 kmph. Putin sub ceea ce mi-am propus, dar sa-mi fie invatatura de mine, data viitoare sa-mi iau tot timpul necesar pentru a putea face reglajele necesare la fata locului.
Intrat pentru a doua oara in zona de tranzitie, incep sa resimt cativa carcei in gambe. Nu ma grabesc si reincep alergarea intr-un ritm care sa imi convina. Cum am parasit aria Complexului Olimpic Sidney 2000, am inceput sa simt o senzatie de euforie si de fericire. Uitându-mă  la ceas am observat ca pot mentine un ritm sub 5 minute per km si asta imi dadea incredere.
Am terminat cei 4.5 km alocati celei de-a doua sesiuni de alergare in 25 minute. Pe final am dat tot ce puteam pentru a nu fi depășit de un concurent pe care il depasisem pe la jumătatea traseului. Nu am reusit sa ma departez de el deloc, parea ca-i agatat cu sfoara de mine, dar asta ma ambitiona sa trag tare sa incerc sa rup sfoara.

Imediat dupa ce am trecut linia de finish, respiratia mi s-a oprit si cu greu mi-am mentinut echilibrul. Uitasem si de medalia acordata oricarui concurent ce termina, voia  doar sa respir. Alergând  mai repede ca mine in probe, o domnisoara vine catre mine strigand: vino sa-ti dau medalia! Imi punem medalia de gat si facem un selfie impreuna.

Am terminat
Am terminat

Am terminat primul concurs al anului in 1 ora si 20 minute , timp care m-a plasat pe locul 26 la general, 25 din 53 intre barbati. Aproape la toate concursurile la care am participat, timpul meu a fost apropiat de timpul celei mai rapide fete. O fi bine, o fi rau, cine poate sti?

Clasamentul
Clasamentul

site-ul copetitiei: http://trichallenge.ro/wintertri/
multumiri pentru poze: Bogdan Popa, Events Photographer, Radu Cristi, Triathlon Challenge

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *