Nu-l cunosc pe Ovidiu Jelea, dar am aflat de site-ul lui de pe carpati.org. Din curiozitate i-am vizitat site-ul, apoi i-am citit blogul. Asa am aflat despre calatoriile lui si proiectul “Cei 7 Magnifici”. Mai departe va las sa cititi interviul si sa lasati comentarii, eventual cu intrebari pentru Ovidiu.
Ovidiu Jelea
jurnaldeclalator.ro:Cine este Ovidiu Jelea? Cu ce se ocupa?
Ovidiu Jelea:Sunt un tip de 31 de ani care incearca sa fenteze imbatranirea. Asta imi ocupa tot timpul.
jurnaldeclalator.ro:Dar borntoexplore.ro?
Ovidiu Jelea:Born to explore – Youth needs ingredients. Este un website personal asa ca m-am gandit la un nume care sa ma reprezinte si sa imi aminteasca de lucrurile in care cred. “A explora” nu se refera in acest caz doar la expeditii, pe site se afla si activitatea mea sportiva, clubul pe care il conduc, lucruri care inseamna pentru mine o cale de explorare interioara. Si motto-ul siteului exprima acelasi lucru: “tineretea necesita ingrediente”. Sportul, natura, expeditiile, copiii si oamenii din jurul meu sunt ingredientele pe care mi le ofer pentru a ma mentine tanar. Explorarea este calea . Cred ca daca esti intr-o continua cautare, pur si simplu evoluezi ca om, asta presupunand o directie opusa imbatranirii. Cum te-ai oprit, incepi sa te ofilesti.
jurnaldeclalator.ro:De ce este site-ul tau in engleza si de ce blog-ul este pe un domeniu google?
Ovidiu Jelea: Nu cred in limite. Activitatile pe care le desfasor nu sunt nici ele limitate de granitele unei tari si nu ma refer doar la expeditii. Anul care vine, voi pleca impreuna cu pustanii de la clubul pe care il conduc in Japonia. Calea de comunicare pentru a pregati astfel de deplasari este internetul, iar limba este engleza. Este necesar ca site-ul sa poata fi citit de oricine. Stiu, exista persoane care nu inteleg engleza, dar eu nu ma adresez lor prin intermediul site-ului. Ma intereseaza doar oamenii care tin pasul cu evolutia.
Blogul este un experiment. Mi s-a sugerat ca ar fi interesant a o cale de interactiune cu cititorii, website-ul meu fiind inchis complet la acest capitol. Faptul ca nu am lasat comentariile libere pe site are o logica foarte simpla: este micro-universul meu in care vreau ma simt bine, nu am nevoie de necunoscuti care sa isi descarce acolo frustrarile. Blogul este o fereastra deschisa in urma cu o luna spre acest micro-univers, dar si o cale de comunicare. Daca feed-back-ul va fi pozitiv, il voi transfera pe site. Il voi folosi si pentru a transmite on-line expeditiile. Momentan mi se pare interesant pentru ca te obliga sa inveti sa scrii.
jurnaldeclalator.ro:Sa trecem la calatorii si mai ales la munte: cum a inceput muntele cu tine?
Ovidiu Jelea: M-am nascut in Suceava. Ma plictiseam ingrozitor la un moment dat, asa ca mi-am luat un caine, apoi o bicicleta, apoi un rucsac. Au urmat coarda si espadrilele de escalada. Mai tarziu, coltarii. Muntele pe care am inceput este Rarau-Giumalau, unde revin in fiecare an cu sportivii de la clubul meu. Ne cocotam pe stanci, zburam cu parapanta si facem sport. Fentam imbatranirea.
jurnaldeclalator.ro: O amintire interesanta din muntii nostri?
Ovidiu Jelea: Nu am trait aventuri la limita in muntii nostri, dar am o amintire haioasa de pe Giumalau. Campasem pe varf, eram doar eu cu Nero, cainele meu si am iesit la o tura pe creasta inainte de furtuna. La un moment dat, am vazut un nor venind exact pe linia crestei, spre noi. Unul mic si negru, mergand cu vreo 20 de km, lipit de sol. Ne-am intors si am luat-o la fuga pe creasta, incercand sa ne intrecem cu el. Si am fugit amandoi, cu norul la cativa metri in spate, pana cand nu am mai putut, ne-am oprit gafaind si norul ne-a cuprins. A fost o senzatie fantastica, acum, de fiecare data cand vad o poza cu Giumalaul zambesc cand imi amintesc cum fugea norul dupa noi.
Ovidiu Jelea si Nero
jurnaldeclalator.ro: Proiectul “Cei 7 magnifici”, despre ce e vorba?
Ovidiu Jelea: Sunt 7 munti: Mont Blanc, Elbrus, Mc Kinley, Nuptse, Lhotse, Everest si K2, pe care voi incerca sa urc. Am facut pana acum doua expeditii, ambele reusite, in care am realizat ascensiunile de iarna pe Mont Blanc si Elbrus.
jurnaldeclalator.ro: Pe ce criteriu ai ales aceste 7 varfuri?
Ovidiu Jelea: Am vazut un film care mi-a placut mult legat de alpinism, numit K2. Un film cu interpretari fantastice si cu un scenariu foarte bun. Cred ca e singurul film despre alpinism care nu are momente penibile. Dupa ce l-am vazut, mi-am spus ca intr-o zi voi calca si eu pe K2. Apoi mi-am cumparat o carte despre acest munte si m-am indragostit definitiv. Toti ceilalti munti sunt etape pregatitoare pentru K2. Criteriul a fost ca fiecare ascensiune sa imi aduca un plus in experienta, antrenandu-ma in acelasi timp pentru K2.
Mont Blanc-urcare
jurnaldeclalator.ro: Mont Blanc – prima expeditie din proiect, cum a fost?
Ovidiu Jelea: Mont Blanc iarna este foarte frumos. Nu e nimeni pe traseu, nu vezi nici o urma, te simti ca si cum ai pasi in necunoscut. Din acest motiv ador muntele iarna. A fost o provocare a inteligentei, mai mult decat una fizica. Sunt destule crevase, zone cu potential de avalansa si de prabusire a seracurilor.
Imediat dupa Gouter, este un serac iar traseul o ia la dreapta pe sub el, expunandu-te destul de mult. Cum nu era nici o urma pe zapada care sa indice traseul clasic, am considerat ca e mai bine sa il ocolim prin stanga, dar a trebuit sa urcam un perete vertical inghetat. La intoarcerea de pe varf, am vazut niste bete care indicau traseul corect, pe care l-am urmat. Am dat peste o zona de crevase, multe din ele ascunse de zapada. As fi preferat peretele de gheata de la urcus. Iarna, Mont Blanc e un munte care te tine treaz tot timpul ascensiunii. Portiunea finala este absolut magnifica, peisajul de pe varf la fel.
Mont Blanc coborare
jurnaldeclalator.ro: Ai plecat intr-un tur de 6000 km cu un Tico. Cum asa?
Ovidiu Jelea: BMW-ul astepta o cutie de viteze noua, care nu a venit la timp. Asa ca am plecat cu a doua masina, pe care o luasem pentru Bucuresti. I-a inghetat delco-ul prin Elvetia, dar am reusit sa-l inviem cu primusul si, in rest, nu am avut probleme.
jurnaldeclalator.ro: Elbrus – al doilea magnific. Cum a fost?
Ovidiu Jelea: Elbrus iarna este mai putin dificil tehnic decat Mont Blanc, dar nu este mai usor. De jos, pare un deal mai mare si iti vine sa o iei la fuga pana sus. Este inselator, e mult de urcat iar proportiile sunt cu totul altele decat in muntii Romaniei. Urci si tot urci dar ai impresia ca stai pe loc. Este foarte mare. Este obligatorie o aclimatizare buna, mai ales iarna, pentru ca zilele sunt scurte si problemele cauzate de altitudine iti pot da programul peste cap. Nu vrei sa te prinda noaptea pe traseu pe Elbrus.
Si inca un lucru: minus 30 de grade este o temperatura la ordinea zilei pe Elbrus, iarna. Windchill-ul o poate cobora usor pana la minus 60. Exista si ferestre cu vreme mai “calda”, dar asta presupune riscul ninsorilor.Trebuie sa te strecori cumva in cea mai buna perioada.
La fel ca si in cazul Mont Blanc-ului, planificarea corecta a fost cheia succesului. In ambele expeditii, la o zi dupa ce noi am coborat, s-a stricat vremea. Traiasca internetul.
Elbrus
jurnaldeclalator.ro: 13000 km in 30 zile. Vorbeste-mi putin despre “legenda”.
Ovidiu Jelea: Legenda este un BMW E34 525i de 192 CP, in varsta de 20 de ani. Este masina care a facut 13.000 de km iarna, fara nici o problema, intr-un tur al Europei prin 15 tari, a atins Cercul Arctic in oraselul lui Mos Craciun (Rovaniemi din Laponia), ajungand apoi in Caucaz. Este masina pe care o voi folosi in Turul Americii de Nord, iarna, cu destinatia Mc Kinley din Alaska si in toate expeditiile urmatoare. Este prima mea masina, cumparata cand aveam 19 ani. Articole legate de ea vor aparea in revistele BMW Club Magazine si BMW Magazin. Este o legenda vie.
Legenda la Cercul Arctic
jurnaldeclalator.ro: Ai un numar impresionant de sponsori, cum ai reusit sa ii atragi alaturi de tine?
Ovidiu Jelea: Nu ii consider sponsori, ci parteneri. BMW Automobile Bavaria, Bridgestone, Nikon, Himalaya, Redis Nutritie, Regata Print, Mandy Company, Roof Rack Land, Palatul National al Copiilor si Clubul Sportiv Dinamo sunt, fiecare in domeniul lor, numarul 1.
Atitudinea corecta este sa intelegi ca astfel de parteneri nu fac donatii, ci investitii. Avantajul trebuie sa fie reciproc, ei trebuie sa aiba de castigat din aceast parteneriat, iar tu ca si varf de lance al echipei trebuie sa te simti mandru de faptul ca ei isi asociaza imaginea cu tine. Este obligatoriu sa te ridici la nivelul standardelor lor,iar asta se face doar prin profesionalism si daruire. Si bineinteles, nu ar strica sa fii un campion. Deci nu e greu.
jurnaldeclalator.ro: Primii doi magnifici i-ai abordat iarna, banuiesc ca au fost si un antrenament pentru urmatoarele expeditii. Poti da detalii despre urmatorul magnific?
Ovidiu Jelea: Urmatorul magnific este Mc Kinley, pe care voi incerca tot o ascensiune de iarna. Va fi iadul pe pamant,dar expeditia pana acolo va fi raiul pe pamant.
Traseul este Bucuresti – Belgrad – Zagreb – Venetia – Marsilia – Barcelona – Madrid – Lisabona – New York – Washington – Chicago – Las Vegas – Los Angeles – Hollywood – San Francisco – Autostrada Alaska – Cercul Arctic – Mt. Mc Kinley (6194 m) – Montreal – Quebec – Boston – New York – Lisabona – Touluse -Torino – Milano – Bucuresti
Alaska in perioada sarbatorilor de iarna si a aurorei boreale este magie curata. Visez la asta de cand eram mic si cred ca transformarea viselor in realitate este unul din ingredientele tineretii.
Interviul a fost realizat prin corespondeta pe e-mail. Pozele ii apartin lui Ovidiu Jelea.
Splendid !!!
BRAVO pentru asa oameni si pentru cei care ni-i aduc in atentie.
era interesant sa il intrebi despre antrenamentele sale pentru a fi in forma in expeditii
Primii doi munti din proiectul lui sunt cei clasici Europeni, mai “usori”. Va fi cu adevarat interesant sa iei interviul dupa expeditia McKinley.
Ar fi interesant daca peste o luna ii dau comentariile voastre si va dori sa-mi raspunda.
Despre expeditia din Alaska probabil o sa vorbeasca mai mult pe blogul lui.
Daca mai ai intrebari, nu ezita. Poate vei primi un raspuns.