Un arhitect, poezie scrisa de Decebal Dobrica pe blogul Zgarieturi de dor;
Credeam că sunt arhitectul
drumurilor mele
fără ținte,
erai doar una din țintele mele
fără drumuri,
fără căi de acces,
aruncam cu idei tâmpite
înspre tine,
se așterneau în fața ta
precum fulgi de zăpadă pe solul cald,
lângă pereții tăi fierbinți…

Dragos Vicol: Si ploaia vine albă…